BALADĂ NETERMINATĂ... - Rodica Cernea 

Lasă timpul, să-ţi joace prin plete 
în vreme ce Socrate, otrava şi-o bea, 
n-ai timp astă seară băiete 
să-mi cânţi serenade de-ai vrea! 

Te duce cu gândul departe 
tot răul planetei l-adună-ntr-un loc 
când noapte-şi revarsă păcate 
ţi-aşterne, să dormi lângă foc! 

Lasă timpul, să-ţi spună durerea 
amarul să-ţi legene-n vis, 
n-ai timp să cerşeşti mângâierea 
tu eşti hoinarul, doar un proscris! 

Îţi bate-n timpane-acum clipa 
flămândă-i de tine, de nopţile reci 
condoru-şi întinde spre zare aripa 
şi zboară spre nalt, croindu-şi poteci. 

Las timpul să-ţi adune-n silabe omătul 
pe pagina albă nimic nu ai scris 
cuvintele-n van ţi le-adună poetul 
totul e-n haos, nimic n-ai decis! 

Mă ascund de ochii, ce nu vor să vadă 
când însetată le sorb, azurul senin, 
sunt pe altar, sub tăişul de spadă 
şi-ncerc să beau, de paharul mi-e plin. 

Las-astă seară vioara să-ţi cânte, 
eşti trubadurul mereu peregrin 
şi luna e vie şi vrea să te-ncânte, 
doar, doar, ţi-o scoate-un suspin! 

Dar inima ta, este goală şi rece, 
n-ai vise, nici doruri, nici chin, 
viaţa ta-i simplă, umilă şi trece, 
cum trece umbra, când ceru-i senin. 

Lasă dar timpul să-ţi vindece vise, 
lasă-ţi speranţa să zburde puţin, 
aprinde jarul, de sub focuri nestinse 
viaţa-i frumoasa, trăieşte-o din plin. 

De striveşti sub talpă, frunze şi fluturi, 
plâng de amar, aduceri aminte, 
ară pământul cu sute de pluguri 
şi înfloreşte doar, printre cuvinte. 

Las-acum timpul să-ţi spună părerea 
când coarda e ruptă, arcuşul strivit, 
balada e tristă în ea vezi durerea 
celui ce Styxul, îl trece grăbit! 

Unde-i apusul cu lumina lui sacră, 
unde-i iubirea ce învinge stihii, 
unde sunt codrii din lumea mea dragă, 
unde sunt Doamne, nici tu nu mai ştii! 

Lasă dar timpul să-ţi cânte-o baladă 
dor, jale, în jurul tău, toate se strâng 
auzi cum tăcerea vuieşte-n cascadă, 
şi toate speranţele, le vezi cum se frâng! 
https://www.youtube.com/watch?v=7zUDPjSKi6I