IUBIRE - Rodica Cernea

Trimite-mă-n soare
pe-un gând călător,
tu, lună, mă leagănă
pe-o petală de dor!

Cu mâna, gemândă
frământ aluatul pământ,
ia-mă cu tine iubire
oriunde, oricând!

Când noaptea-mi strecoară
magie în gene,
tu-mi dăruieşti,
măreţie, putere!

Mă leagănă lună
pe secerea ta,
pune-mi pe frunte mir
doar cu lacrima ta!

https://www.youtube.com/watch?v=vdDHlETXZtg

BALADĂ NETERMINATĂ... - Rodica Cernea 

Lasă timpul, să-ţi joace prin plete 
în vreme ce Socrate, otrava şi-o bea, 
n-ai timp astă seară băiete 
să-mi cânţi serenade de-ai vrea! 

Te duce cu gândul departe 
tot răul planetei l-adună-ntr-un loc 
când noapte-şi revarsă păcate 
ţi-aşterne, să dormi lângă foc! 

Lasă timpul, să-ţi spună durerea 
amarul să-ţi legene-n vis, 
n-ai timp să cerşeşti mângâierea 
tu eşti hoinarul, doar un proscris! 

Îţi bate-n timpane-acum clipa 
flămândă-i de tine, de nopţile reci 
condoru-şi întinde spre zare aripa 
şi zboară spre nalt, croindu-şi poteci. 

Las timpul să-ţi adune-n silabe omătul 
pe pagina albă nimic nu ai scris 
cuvintele-n van ţi le-adună poetul 
totul e-n haos, nimic n-ai decis! 

Mă ascund de ochii, ce nu vor să vadă 
când însetată le sorb, azurul senin, 
sunt pe altar, sub tăişul de spadă 
şi-ncerc să beau, de paharul mi-e plin. 

Las-astă seară vioara să-ţi cânte, 
eşti trubadurul mereu peregrin 
şi luna e vie şi vrea să te-ncânte, 
doar, doar, ţi-o scoate-un suspin! 

Dar inima ta, este goală şi rece, 
n-ai vise, nici doruri, nici chin, 
viaţa ta-i simplă, umilă şi trece, 
cum trece umbra, când ceru-i senin. 

Lasă dar timpul să-ţi vindece vise, 
lasă-ţi speranţa să zburde puţin, 
aprinde jarul, de sub focuri nestinse 
viaţa-i frumoasa, trăieşte-o din plin. 

De striveşti sub talpă, frunze şi fluturi, 
plâng de amar, aduceri aminte, 
ară pământul cu sute de pluguri 
şi înfloreşte doar, printre cuvinte. 

Las-acum timpul să-ţi spună părerea 
când coarda e ruptă, arcuşul strivit, 
balada e tristă în ea vezi durerea 
celui ce Styxul, îl trece grăbit! 

Unde-i apusul cu lumina lui sacră, 
unde-i iubirea ce învinge stihii, 
unde sunt codrii din lumea mea dragă, 
unde sunt Doamne, nici tu nu mai ştii! 

Lasă dar timpul să-ţi cânte-o baladă 
dor, jale, în jurul tău, toate se strâng 
auzi cum tăcerea vuieşte-n cascadă, 
şi toate speranţele, le vezi cum se frâng! 
https://www.youtube.com/watch?v=7zUDPjSKi6I

Sorin Cerin - Cuvinte racite

 Sunt atât de bolnav de raceala cuvintelor, 
Încât îmi vine sa plec dincolo de mine, 
Si sa nu mai cunosc niciodata, 
Acest vis cu nume de viata. 

M-as trata cu vinul uitarii, 
Dar curge peste clipa ta, 
Si te vreau iubire, 
Mai mult decât paharul, 
Prea plin al mortii, 
Ce da pe din, 
Afara de noi, 
În frigul cimitirului de cuvinte, 
Unde am devenit pietre funerare, 
Ce zâmbesc unui gard al Destinului.  
  

Sorin Cerin - Pescarus ratacit

Nu cred ca as mai putea fi ,
Aureola rasaritului din valurile,
Regasite de Dumnezeu,
În clipa unei framântari,
Fara de tine,
Pescarus Ratacit.

Stiam ca atunci ,
În sufletul acelei Clipe,
T;i-ai frânt o aripa,
A Destinului tau,
Zburând peste nemarginirea,
Unei Întâmplari de a fi tu însuti.

Ce importanta ar mai avea,
Toate furtunile,
Daca nu ar fi aripile,
Care sa le strabata?

De aceea întelege,
Ca nu aripile,
Vietii tale respira prin Timp,
Ci acesta sângereaza prin tine,
Cu regretul de a fi calauzit,
De Destin. 

Sorin Cerin - Doar tu

Esti oaza regasita din desertul sperantei, 
Sau dorul cernut de orizontul lacrimii, 
Unica în care ne mai putem ascunde, 
De noi însine. 

Doar tu ai fost floarea daruita de destin, 
Inimii mele cu petale de dor 
Si zbucium si durere 
Unica de altfel în lumea florilor, 
Vei ramâne inimii Cuvântului cu nume de iubire 
Ce pare mai vechi decât vremea 
Si curge în sângele amintirii, 
Prelins în penita simtirii 
Pentru a scrie:Te iubesc, 
Pe întreg cerul inimii mele. 

Fara sa te ofilesti vreodata 
Esti si vei ramâne 
Roua strigatului surd 
Al carui zori îmi sfâsie 
Orizontul întregii mele vieti 
Pustiite de amintirea 
Ochilor tai, 
Pierduti pentru eternitate, 
În mine.