Sau dorul cernut de orizontul lacrimii,
Unica în care ne mai putem ascunde,
De noi însine.
Doar tu ai fost floarea daruita de destin,
Inimii mele cu petale de dor
Si zbucium si durere
Unica de altfel în lumea florilor,
Vei ramâne inimii Cuvântului cu nume de iubire
Ce pare mai vechi decât vremea
Si curge în sângele amintirii,
Prelins în penita simtirii
Pentru a scrie:Te iubesc,
Pe întreg cerul inimii mele.
Fara sa te ofilesti vreodata
Esti si vei ramâne
Roua strigatului surd
Al carui zori îmi sfâsie
Orizontul întregii mele vieti
Pustiite de amintirea
Ochilor tai,
Pierduti pentru eternitate,
În mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu