Aureola rasaritului din valurile,
Regasite de Dumnezeu,
În clipa unei framântari,
Fara de tine,
Pescarus Ratacit.
Stiam ca atunci ,
În sufletul acelei Clipe,
T;i-ai frânt o aripa,
A Destinului tau,
Zburând peste nemarginirea,
Unei Întâmplari de a fi tu însuti.
Ce importanta ar mai avea,
Toate furtunile,
Daca nu ar fi aripile,
Care sa le strabata?
De aceea întelege,
Ca nu aripile,
Vietii tale respira prin Timp,
Ci acesta sângereaza prin tine,
Cu regretul de a fi calauzit,
De Destin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu